Ce este vitiligo?
Vitiligo este o afecțiune cronică, autoimună, în care pielea își pierde pigmentul normal pe anumite zone, care devin albe (depigmentate). Vitiligo reprezintă una dintre cele mai frecvente discromii cutanate (tulburări de pigmentație) și afectează aproximativ 1% din populație. Mecanismul autoimun implicat în declanșarea bolii constă în distrugerea totală sau parțială a melanocitelor, celulele producătoare de melanină (pigmentul pielii), pe care sistemul imunitar al organismului nu le mai recunoaște ca celule proprii și le respinge. Deși poate debuta la orice vârstă, vitiligo apare la peste 50% dintre pacienți în jurul vârstei de 20 de ani și progresează lent, fiind adesea stabil timp de mulți ani. Evoluția și extensia bolii sunt imprevizibile, unii pacienți având doar câteva leziuni mici, iar alții fiind afectați pe suprafețe mari. În unele cazuri, pielea se poate repigmenta spontan sau sub tratament, de cele mai multe ori parțial, și arareori complet.
Vitiligo este o boală ereditară?
Da, vitiligo are o componentă ereditară, prin care se moștenește în mai puțin de 20% din cazuri predispoziția de a dezvolta boala. Cu toate acestea, dacă un părinte are vitiligo nu înseamnă că obligatoriu și copiii acestuia vor avea vitiligo.
Ce factori declanșează vitiligo?
Vitiligo se asociază frecvent cu alte afecțiuni autoimune, precum disfuncții tiroidiene (tiroidită autoimună, boala Graves), diabet zaharat de tip 1, anemie pernicioasă (carență de vitamina B12), alopecia areata, lupus eritematos sistemic, psoriazis sau poliartrită reumatoidă. Principalii factori care pot declanșa vitiligo sunt stresul psihic, traumatismele, arsurile solare severe, sarcina sau bolile sistemice.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul este de obicei ușor de stabilit clinic, însă pentru leziunile inaparente (nu sunt vizibile cu ochiul liber), mai ales la persoane cu ten deschis, este necesară examinarea cu o lampă Wood. Ulterior, este indicat ca pacientul să fie evaluat amănunțit, și din punct de vedere endocrinologic pentru posibile asocieri cu alte boli autoimnue. Pentru a monitoriza eficiența tratamentului și evoluția bolii, pot fi necesare fotografii în dinamică.
Cum se manifestă vitiligo?
Vitiligo apare sub forma unor pete depigmentate (lipsite de melanină, pigmentul normal al pielii), cu forme neregulate, dispuse simetric, cu predilecție la nivelul feței (în jurul ochilor, gurii), gâtului și regiunii genitale. Leziunile pot afecta și alte zone ale corpului, precum mâini, axile, scalp (șuvițe albe de păr), regiuni supuse traumatismelor repetate, dar și mucoase. Pielea cu vitiligo are o textură normală, însă este mai sensibilă la expunerea la lumina solară care poate provoca arsuri solare pe zonele lipsite de pigment protector. În general leziunile sunt asimptomatice, dar pacienții pot avea senzații de prurit discret.
Cum evoluează boala?
Vitiligo este o afecțiune cronică, lent progresivă, care poate fi stabilă timp îndelungat (ani, decenii), însă în anumite situații, leziunile se pot extinde rapid. Pielea depigmentată este foarte sensibilă deoarece nu mai are pigment protector împotriva soarelui, fiind astfel obligatorie evitarea expunerii neprotejate la soare.
Vitiligo se poate vindeca?
Tratamentele existente pot fi de ajutor în ameliorarea aspectului leziunilor, însă nu există nici un tratament curativ pentru vitiligo.
Cum se tratează vitiligo?
La baza oricărui tratament pentru vitiligo stă fotoprotecția solară, cu cremă cu factor de protecție solară ridicat (SPF 30-50+), care are un dublu efect: protejează leziunile de vitiligo împotriva arsurilor solare, și, reduce contrastul dintre zonele cu vitiligo si pielea normală din jur, care se bronzează.
În funcție de extensia leziunilor, se poate opta pentru repigmentare sau pentru depigmentare completă, rata de succes terapeutic fiind cu atât mai mare cu cât tratamentul este inițiat mai devreme. Totodată, leziunile care răspund cel mai bine la tratament sunt cele de la nivelul feței, gâtului și trunchiului (recent apărute), iar zonele cu cel mai slab răspuns terapeutic sunt buzele și extremitățile.
Dermatocorticoizii topici, inhibitorii de calcineurină sau calcipotriolul sunt variantele de tratament local, cu efect antiinflamator, ce pot induce repigmentarea leziunilor. Fototerapia cu lumină medicală de tip UVB de banda îngustă implică expunerea pielii afectate la razele ultraviolete artificiale, în ședințe repetate, pe durata a câteva luni. Sunt necesare minim 3 luni de tratament susținut pentru a iniția repigmentarea leziunilor și pentru a evalua efectele tratamentului, însă în majoritatea cazurilor, tratamentul este de durată, pentru rezultate satisfăcătoare și menținerea lor.
Alte variante de tratament includ terapia cu laser Excimer, cu efect pe leziuni de dimensiuni mici, recent apărute, tratamentul cu microace (Dermapen), tratamentul chirurgical (microgrefe), precum și tratamentul depigmentant (rezervat pentru cazurile de vitiligo extins, când se îndepărtează pigmentul rămas).
Din păcate, de multe ori nu se obțin rezultatele dorite (repigmentarea completă), astfel încât camuflajul leziunilor de vitiligo rămâne o opțiune utilă, fiind disponibilă o gamă variată de crème cu efect de colorare, în nuanțe variate și cu factor de protecție solară inclus. Consilierea psihologică este de asemenea utilă, deoarece vitiligo are un impact psiho-social semnificativ în viața pacientului, care are nevoie de susținere profesională.