Hiperhidroza reprezintă o creștere a secreției sudorale peste limitele fiziologice, fiind caracterizată clinic prin apariția transpirației excesive, care poate afecta semnificativ calitatea vieții pacientului.
Cea mai frecventă formă de hiperhidroză este hiperhidroza primară idiopatică, care este localizată simetric la nivelul palmelor, tălpilor, axilelor sau feței. Hiperhidroza palmo-plantară devine evidentă încă din copilărie, dar manifestările la nivelul axilelor apar după pubertate, având o evoluție cronică. Sistemul nervos simpatic este responsabil de această dereglare a secreției sudorale, care este intensificată în condiții de stres, emoții, temperaturi crescute sau efort fizic. Pe parcursul nopții manifestările sunt de obicei absente.
Hiperhidroza secundară, localizată sau generalizată, este asociată unor patologii precum tulburări endocrine, diabet zaharat, boli neurologice, malignități, consum de alcool, droguri sau medicamente.
În momentul de față sunt disponibile alternative terapeutice variate, adaptate zonei: antiperspirante, iontoforeză, injectări cu toxină botulinică, medicație orală, chirurgie.
Antiperspirantele sunt indicate în formele ușoare sau medii, și reduc disconfortul determinat de aspectul inestetic al transpirației vizibile la nivelul axilelor, precum și mirosul neplăcut. Acestea însă nu stopează complet secreția sudoripară în axile, ci reduc cantitatea prin blocarea ductelor glandelor sudoripare.
La peste 80% dintre pacienții cu hiperhidroză antiperspirantele nu oferă rezultate satisfăcătoare, însă tratamentul cu toxină botulinică în regiunea axilară sau palmară este folosit cu rezultate foarte bune. Mecanismul prin care acționează toxina botulinică este de întrerupere a transmiterii mesagerilor chimici de la nivelul terminațiilor nervoase către glandele sudoripare.
Este deosebit de importantă modalitatea de injectare a toxinei botulinice pentru a evita reacțiile adverse, și de aceea procedura medicală trebuie efectuată de către un dermatolog experimentat. Acest tratament nu este permanent, fiind necesare injectări repetate la interval de 6-9 luni.
Pregătirea dinaintea intervenției
Consultația dermato-estetică inițială este indispensabilă în evaluarea globală a pacientului, identificarea cerințelor și nevoilor acestuia, și stabilirea unui plan terapeutic individualizat, care poate implica combinarea unor proceduri estetice, cu scopul maximizării rezultatelor.
Pentru evaluarea și delimitarea ariei de tratament se va realiza un test amidon-iod, care permite obiectivarea rezultatelor înainte și după procedură. Pentru a spori confortul pacientului pe durata tratamentului se va face anestezie locală cu gheață.
Injectarea de toxină botulinică
Injectarea de toxină botulinică pentru tratamentul hiperhidrozei se face cu seringi prevăzute cu ac foarte fin, iar după intervenție pot fi vizibile mici zone discret edemațiate, la locul de înțepătură, care dispar în decurs de 2-3 ore până la 48 ore.
Îngrijirea post-intervenție
Pacientul va evita băile fierbinți, exercițiile fizice intense și consumul de alcool timp de 48 ore, și va reveni la control peste 2 săptămâni pentru evaluarea rezultatelor.
Mituri despre tratamentul hiperhidrozei cu toxină botulinică
- „Dacă este inhibată secreția glandelor sudoripare la nivelul zonei tratate cu toxină botulinică pacientul poat etranspira excesiv în alte zone.”
FALS. Secreția sudoripară va fi TEMPORAR blocată în aria tratată, iar restul zonelor prevăzute cu glande sudoripare își vor menține activitatea secretorie normală.
- „Dacă injectăm toxină botulinică pentru tratamentul ridurilor de expresie nu putem trata și hiperhidroza primară cu toxină botulinică deoarece există riscul supradozajului.”
FALS. Dozele folosite în dermato-estetică sunt foarte mici și nu există risc de doze letale sau toxicitate. În plus, pentru tratamentul hiperhidrozei substanța este utilizată în diluții mai mari, iar per ansamblu cantitățile folosite sunt în limite normale, foarte bine tolerate de organism.
